În ultima vreme primesc des aceeași întrebare: de ce am făcut o aplicație de conversații private, atât de orientată spre privacy, și ce urmăresc cu ea? Așa că am zis să răspund o dată, aici, pentru toată lumea.
Adevărul despre cum a apărut Dialog
Realitatea e mult mai puțin spectaculoasă decât și-ar imagina unii. Dialog nu a pornit cu un obiectiv anume. A ieșit din vreo 2-3 ore de vibe coding și alte 2-3 ore de discuții cu AI-ul.
I-am dat lui Fable o idee simplă, ca pe o provocare: „hai să facem un WhatsApp”. L-am pus să-mi pună întrebări, i-am pus și eu întrebări, și din toată discuția a ieșit un plan. Planul ăla i l-am dat apoi AI-ului să-l implementeze.
Dacă nu mă înșel, totul s-a întâmplat într-o miercuri. Joi seara mi se resetau creditele de la Fable și m-am gândit să le folosesc la ceva util, că altfel le pierdeam oricum. Așa a apărut Dialog.
Normal că am corectat câteva erori din interfață, dar per total nu a fost foarte multă muncă.
„Făcută repede” nu înseamnă „făcută prost”
Faptul că a fost un proiect de weekend nu înseamnă că aplicația nu e utilă sau că nu e sigură.
Lucrez în IT de vreo 20 de ani, fac development de tot atunci și mă pricep la cyber security cât să știu să protejez o aplicație. Iar partea cea mai importantă: Dialog folosește librăria de criptare de la Signal, deci criptarea se bazează pe aceeași fundație folosită de una dintre cele mai respectate aplicații de mesagerie privată.
Văd tot mai multă lume care are nevoie de o aplicație de chat sigură sau care cere o recomandare. Iar cea mai sigură aplicație pe care o pot recomanda cu mâna pe inimă e una pe care am făcut-o eu și știu exact ce e în ea.
Și ca să fie treaba treabă: dacă cineva găsește în Dialog o vulnerabilitate de tip RCE (Remote Code Execution), adică o breșă prin care poate executa cod pe dispozitivul altui utilizator, și mi-o raportează mie, ofer un bonus de 1.000 USD în crypto.
De ce nu folosește număr de telefon
Mulți mă întreabă de ce Dialog nu cere număr de telefon. Nu e vorba doar de confidențialitate, deși e un bonus frumos. Sincer, cu număr de telefon ar fi fost mult mai ușor ca oamenii să-și găsească și să-și schimbe contactele.
Problema e alta: SMS-urile costă bani. Pentru verificarea numerelor ar fi trebuit să plătesc SMS-uri, iar la nivel mondial, cu o aplicație publică pentru tot globul, costurile cresc foarte repede. Din câte am înțeles, Signal a cheltuit o grămadă de bani ca să țină în picioare serviciul bazat pe numere de telefon. Eu nu-mi permit așa ceva.
M-am gândit și la adrese de e-mail, dar n-am văzut rostul. Așa că am ales cea mai simplă variantă: un ID generat aleatoriu. Fără număr, fără e-mail, fără date personale.
Ce câștig eu din asta? Nimic.
Asta e întrebarea pe care o primesc cel mai des, așa că o să fiu cât se poate de clar:
- Nu câștig nimic din Dialog. Nu există niciun beneficiu financiar, sub nicio formă.
- Nu urmăresc să fac business sau profit din aplicație.
- Totul e open source, și aplicația, și backend-ul. Oricine poate verifica codul, inclusiv partea de criptare, și oricine poate instala backend-ul pe propriul server.
- Nu o să înființez o firmă ca s-o administrez, decât poate în situații excepționale.
- Nu o să investesc bani în marketing. Dacă primește vreun fel de promovare, probabil o vor face alții, nu eu.
Logica e simplă: dacă nu câștig nimic din ea, nici nu pot să investesc în ea, pentru că nu-mi permit.
Sigur că m-aș bucura dacă ar avea succes. Dar nu cred că aș avea alt beneficiu în afară de satisfacția că am făcut ceva care funcționează.
Un cadou, nimic mai mult
Dacă e să rezum totul într-o frază:
Dialog e pur și simplu un cadou pentru cei care au nevoie de un loc unde să vorbească în siguranță.
Un proiect făcut în timpul liber, din credite care oricum expirau, pe care l-am pus la dispoziția oricui are nevoie de el.
Mulțumesc tuturor celor care au citit articolul și, mai ales, celor care folosesc deja aplicația.
De
