În lumea antreprenoriatului, eșecul este adesea romanticizat. Dar când ești în mijlocul lui, nu este nimic romantic. Este brutal. Acum câțiva ani, am închis jobdone.net, un proiect în care am investit enorm. Privind în urmă, eșecul a fost o “furtună perfectă”, dar epicentrul ei a fost o singură greșeală fundamentală, născută din prietenie.
Pilonul #1: Am Subestimat Totul. Mai Ales Costurile de Marketing. Am avut o viziune mare: o platformă de freelancing globală. Am angajat programatori de top, cu costuri uriașe, pentru a construi un sistem tehnic impecabil. Am subestimat brutal costurile reale, în special cele de marketing. A concura pe o piață internațională nu este o joacă; necesită un buget de război. Am intrat în luptă cu un cuțit, când aveam nevoie de un tanc.
Lecția: Astăzi, sunt obsedat de modele de business cu costuri de achiziție mici și validare rapidă. Nu mai construiesc un produs perfect timp de un an. Construiesc un produs minim viabil în 3 luni, testez piața cu un buget infim și scalez costurile doar după ce cifrele îmi demonstrează că am un motor economic profitabil.
Pilonul #2 (Eroarea Fatală): Am Crezut pe Cuvânt, Nu pe Fapte. Pentru a rezolva problema marketingului, am adus la bord un prieten. Mi-a promis că este expertul de care aveam nevoie. Că va aduce clienți, că va construi brandul. Și, pentru că îmi era prieten, l-am crezut pe cuvânt. I-am oferit equity semnificativ de la început, fără să-l testez, fără să-i cer rezultate concrete înainte.
A fost cea mai mare greșeală a vieții mele de antreprenor.
Am descoperit adevărul abia după ce eram legat în acorduri imposibil de anulat: promisiunile erau goale. El se făcea că lucrează, dar rezultatele nu apăreau niciodată. Eu trăgeam singur, susținând costurile uriașe, în timp ce el deținea o bucată mare din visul meu. La un moment dat, a devenit o frână de mână trasă permanent.
Lecția (scrisă cu sânge): “Trust, but verify.” (Ai încredere, dar verifică). Astăzi, sistemul meu este complet diferit. L-am numit sistemul “Încredere Zero”, nu pentru că sunt cinic, ci pentru că sunt pragmatic.
- “Show Me, Don’t Tell Me” (Arată-mi, nu-mi povesti): Orice “expert”, prieten sau nu, care vrea să se alăture unui proiect, trebuie mai întâi să livreze. Colaborăm pe un proiect-pilot, pe o perioadă scurtă, plătit ca un consultant. Vreau să văd rezultate concrete, măsurabile. Faptele vorbesc, promisiunile sunt zgomot.
- Equity-ul se Câștigă, Nu se Oferă Cadou: Statutul de co-fondator este sfânt. Se acordă doar după o perioadă de colaborare dovedită și, chiar și atunci, este condiționat de un program de vesting. Trebuie să îmi demonstrezi că sângerezi pentru acest proiect la fel de mult ca mine.
Concluzie: Cicatricea care M-a Făcut un Antreprenor Mai Bun
Eșecul jobdone.net m-a costat enorm. Dar m-a învățat ceva ce nicio școală de business nu ar fi putut: valoarea reală a unui parteneriat nu stă în promisiuni, ci în rezultate dovedite.
Această cicatrice m-a forțat să construiesc sisteme de verificare, să aliniez interesele prin mecanisme clare și să fiu mult mai precaut în alegerea partenerilor. Și, paradoxal, această prudență extremă este ceea ce îmi dă astăzi curajul de a construi proiecte și mai mari și mai ambițioase. Pentru că acum știu exact ce greșeli să nu mai repet niciodată.
Povestea cu jobdone.net a inceput in 2013 ( adica acum aproximativ 12 ani, la vreme respectiva nu eram pregatit sa fiu antreprenor )
