Una dintre cele mai mari dileme ale unui antreprenor este: “Să lucrez sau nu cu prieteni?”. Răspunsul convențional este un “NU” răsunător. Poveștile de groază sunt nenumărate: prietenii distruse, afaceri falimentate, resentimente care durează o viață.
Și, pentru o lungă perioadă, am crezut și eu asta. Dar apoi am realizat că problema nu era la “prietenie”. Problema era la lipsa unui sistem obiectiv de măsurare a performanței.
Adevărul este că mulți dintre noi avem în cercul de apropiați oameni absolut geniali în domeniul lor. Ar fi o nebunie să nu colaborăm cu ei doar de frica subiectivității. Soluția este brutal de simplă: KPI-ul (Key Performance Indicator).
KPI-ul este “șeful” obiectiv al companiei. Iată cum îl folosesc.
Pasul 1: Setează KPI-ul ÎNAINTE de a Angaja. Testează-l pe Pielea Ta.
Nu poți cere cuiva să atingă un obiectiv pe care nici tu nu îl înțelegi. Înainte de a aduce pe oricine într-un rol nou, fac următorul exercițiu: încerc să fac eu treaba respectivă. Logica este simplă: dacă eu, nefiind specialist, pot obține un anumit rezultat, atunci un expert dedicat ar trebui să obțină, cel puțin, același rezultat. Asta transformă un obiectiv vag într-un KPI concret și testat în realitate.
Pasul 2: KPI-ul este Contractul. Dar “Șeful” este Investitorul.
Odată stabilit, KPI-ul devine legea non-negociabilă a rolului. Când aduc un prieten la bord, conversația este directă și transparentă. Folosesc o tehnică simplă pentru a elimina complet orice presiune personală: invoc un “șef” invizibil.
Conversația sună așa: “Uite, ești prietenul meu și te respect. Dar în acest proiect, nu sunt singur. Am un investitor, iar el nu are reguli, cu excepția uneia singure: rezultatele. Mi s-a impus să avem aceste rezultate pentru acest rol. Acesta este KPI-ul. Atât timp cât este atins, avem autonomie totală. Dacă nu, din păcate, colaborarea se termină, pentru că altfel risc să pierd investiția și nu mai pot plăti pe nimeni.”
Această abordare face minuni:
- Elimină conflictul personal: Nu mai sunt “eu, șeful rău”. Suntem “noi, echipa, împotriva unui obiectiv impus de o forță exterioară”.
- Crește responsabilitatea: Miza devine mult mai mare. Nu este despre a mă mulțumi pe mine, ci despre a asigura supraviețuirea și succesul întregii companii.
- Oprește insistențele: Orice negociere viitoare despre performanță se oprește aici. Regulile nu sunt ale mele, deci nu le pot îndoi.
Pasul 3: Libertate Totală în Interiorul Performanței. Rezultate, Nu Prezență.
Aici este a doua parte a filozofiei mele, posibil cea mai importantă. Odată ce am stabilit un KPI clar, nu mă mai interesează nimic altceva.
Nu îmi place și refuz să urmăresc oamenii: de câte ori merg la toaletă, dacă au întârziat o oră la serviciu sau dacă se trezesc mai târziu. Acestea sunt metrici de vanitate pentru manageri slabi.
Singurul lucru care contează pentru mine sunt rezultatele.
- Dacă un om își atinge KPI-ul lucrând 4 ore pe zi de pe o plajă, este un erou. Îl iubesc și îl respect.
- Dacă un om stă 12 ore la birou, dar nu livrează, are o problemă.
Această abordare bazată pe “autonomie radicală în schimbul responsabilității radicale” atrage “jucătorii de top” (A-players). Oamenii talentați urăsc micro-managementul, dar iubesc să fie judecați după rezultate. Oamenii mediocri se ascund în spatele “prezenței” la birou.
Concluzie: Sistemul Care Eliberează pe Toată Lumea
Acest sistem în trei pași – KPI testat, “șeful invizibil” și focusul exclusiv pe rezultate – este singura cale de a lucra cu talente de top (fie ei prieteni sau nu) fără a distruge relațiile.
El elimină subiectivitatea, reduce conflictele și creează o cultură a performanței și a libertății. Construiește un astfel de sistem și vei putea lucra cu oricine, păstrând atât performanța afacerii, cât și respectul în relațiile personale.
